Universul numeric: mostenirea lui Pitagora
Pitagorecii credeau ca universul s-a precipitat, format si consacrat dintr-un inceput unic. Si mai mult decat atat, atunci cand s-a cristalizat prima ordine din haos, acesta a cunoscut in potential, toata nasterea, devenirea si sfarsitul lumilor. Asa cum intr-un sambure se afla, in potential, tot stejarul cu toate crengile, frunzele si radacinile sale, tot astfel, numerologii cred ca in numere se ascunde toate informatia despre ce a fost, este si va fi. „Clipa aparitiei universale, perioda de inflorire si apusul lui-toate aceste etape se conjuga cu numerele, timpul si spatiu„, scriu doi mari numerologi rusi, Alexandr Morok si Ksenia Razumovskaia in Magia cifrelor.
Pentru un matematician care intelege simbolstica si sufletul cifrelor, devine limpede ca numerele nasc puncte, punctele-linii, iar din linii se genereaza formele plane, care nasc la randul lor, formele spatiale, din care se cristalizeaza corpurile, percepute senzorial, la baza carora se afla manifestarea energetica, prin cele patru ipostaze ale dinamicii: pamant, apa, aer si foc. Deplasandu-se si transformandu-se continuu, aceste corpuri genereaza universul cu antipozii sai. Ceea ce pentru unii este susul, reprezinta josul celorlalti. Universul ingaduie sa se manifeste cu aceeasi putere si intensitate, fortele contrarii; lumina si intunericul, caldura si frigul, umiditatea si uscaciunea.
De la pitagoreici stim ca cifrele nu se reprezinta doar pe sine, ci contin si figurile geometrice care devin simbolurile unor puteri divine. Pitagora si-a conceput intreaga Lucrare in doua manifestari. Pe prima a numit-o evidenta iar pe a doua tainica. De aici apare dihotomia exoteric (partea exterioara a manifestarii, efectul) si ezoteric (partea ascunsa, esentiala, cauza). Pitagora a scris o singura carte in care si-a expus cunostintele initiatice: Hieros Logos (Cuvantul sacru), de aceea adevaratii crestini il considera pe Pitagora un precursor, si un prooroc al Mantuitorului.
