Evadarea din Marea Pacaleala!

Trecerea de la o epoca la alta, de la un sistem social la alt experiment gandit sa transforme pamantul intr-un spatiu mai prietenos cu toate fiintele se face brusc, brutal si iremediabil, pana la repetarea istoriei. Dogmatismul evului mediu este inlocuit atat de rapid de curentele renasterii incat cei intepetniti in sitemele vechi de gandire au disparut fara nici o sansa de a pricepe ce se intampla. Ca sa revenim la timpuri mai usor de analizat, sa amintimde stupoarea micii burghezii care economisise o viata, pusa in fata nationalizarii comuniste.

Totul s-a petrecut in mai putin de cinci ani! Lumile pe care noi suntem obisnuiti sa le credem nepieritoare dispar ca prin farmec intr-o rasuflare divina. Iata un alt exemplu concludent. Cat de infailibili si omnipotenti se credeau inaintea crizei imobiliare domnii Popoviciu, Tiriac, Becali si cat de neputinciosi isi privesc astazi averile care nu mai au nici o valoare. Distanta intre perceptii cuprinde doar sase luni de zile! Toate aceste argumente, nu fac altceva decat sa ne reaminteasca efemeritatea si fragilitatea constructiilor omenesti lipsite de esenta divina. Caci oricine vrea are acces la invataturile planului superior, prin religie, cultura, traditie etc. Si din aceste invataturi sfinte aflam ca durabilitatea si stralucirea creatiilor omenesti sunt refelectate in iubire si pace.

Unde este astazi iubirea dintre cei alesi si popor , unde este paceape pamantul sfant, unde este demnitatea si prosperitatea in Africa, unde sunt sentimentele curate dintre un barbat si o femeie, unde sunt prietenii? Sunt cu totii aflati in lumina blanda a celui care Este? Inca nu, si tocmai de aceea vom asista mult mai acut si mai pertinent la o teribila ciocnire intre lumina si intuneric, intre viata si moarte! Anii care vin nu vor mai fi atat de toleranti cu lipsa noastra de concentrare si slaba noastra vointa de a ne comporta ca niste copii ai Domnului, ce suntem!

Marea criza este revelatorul caracterului nostru colectiv. Esenta ei nu este de natura economica, financiara, sau socio-politica, ci tine, mai degraba, de morala, etica si spiritualitate. Sa ne trezim pentru o secunda si sa ne gandim daca toata goana noastra dupa lux, placeri, putere, dominare nu sunt cumva cea mai crunta pacaleala in care am cazut amagiti de cel care nu a inteles Lumina. De atata amar de vreme, propovaduiesc profetii in pustiu strigand cu voci de alama: „Pocaiti-va, sfarsitul este aproape”. Ne-am impietrit inimile si am uitat cat de frumoasa poate fi viata cand impartim, iubim, ne bucuram si suntem multumiti cu tot ceea ce avem, find blanzi si generosi cu semenii nostrii. Vrem, nu vrem portile s-au deschis si fiecare dintre noi va duce in aceasta viata lupta finala dintre ego si sine, dintre persoana si fiinta! Cine are ochi, sa vada, cine are urechi, sa auda, iar cine are pricepere sa-i invete si pe ceilalti!