2014 an electoral: Cum isi va arata Romania rostul sau planetar?
Pentru toti cei interesati de domeniul atat de vast dar relevant al istoriei, nu este nici un mister in a observa ca aproape dintotdeauna unul din obiectivele inalte ale politicii a fost construirea unei lumi mai bune, mai armonioase, mai aproape de planul divin. De la „Republica” lui Platon, de la „Regatul Cerului”, pe care cruciatii europeni au incercat sa-l plamadeasca la Ierusalim si pana la Uniunea Europeana de astazi, asezata si bine conturata de crezul comun in democratie, libertate, recunoasterea valorilor umaniste si solidaritate sociala, conducerea politica orientata catre valorile traditionale ale crestinismului a incercat transformarea lumii intr-un loc cat ma aproape de desavarsire. Cu siguranta, acest obiectiv suprem a intalnit de-a lungul veacurilor piedici, obstacole si chiar dusmani de temut: secolului lui Pericle i s-au opus veacuri de tiranie, Romei calauzite de justitie, onoare si ratiune i s-a infatisat distrugatorul Nero, tolerantei si ecumenismului crestin in senseul sau profund i s-a opus Inchizitia, iar democratia, liberalismul si umanismulu european din secolul al XX-lea a cunoscut dusmania pustiitoare a sitemelor totalitare incarnate de un Hitler, de un Stalin. Asadar lupta politica pentru eliberarea si emanciparea spiritului uman, dar si pe cel al popoarelor reprezinta inrolarea voluntara intr-un razboi extins.
Cu siguranta nici Romania nu s-a sustras acestui model evolutiv. Progresul economic, social, cultural, uman din perioada interbelica s-a lovit intai de dicataura lui Carol al II-lea, apoi de exaltarea legionara, urmata de regimul forte anti-democartic al maresalului Antonescu, culminand cu ruinarea tarii impusa de un regim bolsevic de la Moscova. Din aceasta perspectiva, ne este mai lesne de inteles, de ce astazi, tara noastra inca nu s-a trezit pe deplin, si nu a devenit constienta de rolul sau progresit in Europa unita. Avem toate premisele intrarii si activarii intr-o Alianta a principiilor si credintelor comune intr-o lume mai buna.Astazi, mai mult ca oricand suntem martorii unei redesteptari a constiintei nationale, mai ales in randul tinerilor, nemuscati de flagelul meschinariei si al coruptiei. Ei incep sa inteleaga locul pe care Romania trebuie sa-l ocupe in noua familie in care a intrat pe merit. Din totdeauna, tara noastra a fost eminamente un spatiu european. Suntem latini, crestini si am generat modele cultural-sociale in lumea intreaga: filosofie-Lucian Blaga, literatura: Mircea Eliade, Eugen Ionescu, arte-plastice: Brancusi, cercetare- Aurel Vlaicu, Traian Vuia, matematica: Grigore Moisil, si chiar politica, daca ne gandim la Nicolae Titulescu.
Evident ca pasivitatea autoritatilor nationale, lipsa lor de procupare pentru dezvolatrea pe termen lung a tarii au permis instrumentlor de propaganda sa mixeze informatii care nu ne reprezinta. Din acest motiv, este imperios necesara o cunoastere mai profunda a valorilor care ne anima, a mostenirilor europene pe care le avem de stramosii nostrii luminosi: Maniu, Bratianu, Carol I. Adaugam aici si tristetea de nu putea veni in ajutorul fratilor nostrii aflati in Republica Moldova si Ucraina, care sunt presati sa-si nege originea, sa renunte la identitatea lor,la fel de europeana ca a noastra. Putem spera ca odata, sa facem si noi parte din Regatul Cerului, unde egoismul, vanitatea, excesele, dictatura sunt intemnitate pentru cel putin o mie de ani.Iar retrograzii kominternisti, antrenati sa nege realitatiile spirituale ar trebui sa retina macar atat: Frumusetea, Forta si Intelpciunea nu pier niciodata, doar se ascund uneori pentru a irumpe cu si mai multa energie!
Trebuie sa facem loc in Sistem unei noi generatii de romani, hraniti din cuvintele vii ale Patriarhului de drept al Romaniei, Arsenie Boca, scoliti in spiritul tolerantei, gnozei, al propasirii spirituale si materiale. Avem nevoie de politicieni care sa raspunda in primul rand moralei crestine si apoi celei de partid. Avem nevoie de un presedinte care sa-l iubeasca pe Dumenzeu cu toata fiinta sa, si pe noi toti, ca pe sine insusi!
