De cand se afla Romania si Rusia in Razboiul Informational
Unul dintre comandamentele impuse de Kremlin tuturor tarilor aflate sub influenta URSS a fost: Selectarea de elevi si studenti din diverse domenii care sa studieze in universitati sovietice. De exemplu, Nicolae Ceausescu a facut pregatire militara la Moscova, iar Ion Iliescu a fost student la Frunze. Logica era simpla: KGB-ul isi selecta si pregatea oamenii de legatura din tarile satelit, din timp. Dupa desecretizarea arhivelor tarilor membre ale Tratatului de la Varsovia, s-au aflat metodele de racolare ale celui mai teribil serviciu secret din lume: Komitet gosudarstvennoj bezopasnosti (Comiteteul Securitatii Statului).
KGB plasa patru oameni care sa devina apropiatii subiectului tinta vizat, printre ei se afla de fiecare data,o femeie şi unul rezistent la alcool. Dupa ce ajungeau sa se cunoasca in profunzime, cei patru ii povesteau despre idealul comunismului, despre dusmanii lui de moarte, despre internationala oamenilor muncii si despre importanta URSS. Apoi, i se prezenta o tinta, un student aparent neconvins, asupra caruia respectivul trebuia sa prezinte informatii si analize personale. Evident, „tinta” era un om al KGB. Ofiterul care se ocupa de recrut il putea verifica astfel si trage concluzii. Femeia si betivul aveau rolul de-al putea santaja, ulterior pe recrut, fie acesta se imbata si facea un gest necugetat, fie cadea in mrejele femeii, care producea fotografii compromitatoare.
Nu toti cadetii recrutati la studiile din URSS au produs pentru KGB. In Europa de Est au existat trei cazuri de „reconversie”, cand cei pregatiti sa slujeasca Kremlinul au devenit independenti si chiar s-au intors impotriva Imperiului Sovietic. Este vorba despre Dubcek (Cehoslovacia), Tito (Iugoslavia) şi Ceausescu (Romania).
Un caz de succes pentru KGB a fost Ion Iliescu, şeful studentilor straini hidroenergeticieni de la Moscova, apoi invitat constant la reuniunile Komsomol-ului (Organizaţia Tineretului Leninist, un fel de UTC sovietic). Dar sa revenim la Ceausescu. Acesta s-a folosit de instruirea militară din URSS, pentru a avansa in aparatul de partid şi de stat. A venit pe val in 1965, ca om al lui Brejnev. Dar in 1968, nu a mai corespuns. Moscova a pregatit schimbarea liderilor din Cehoslovacia , Iugoslavia si Romania, acuzaţi de distantarea fata de linia Moscovei si de colaborare cu puteri occidentale si a hotarat invadarea acestor tari. Prima a fost Cehoslovacia. Invazia Romaniei si a Iugoslaviei a fost blocata de interventia americanilor si chinezilor, care au amenintat ca declara razboi URSS, daca nu se revine la intelegerea de la Yalta.
Nemaiputand interveni militar, ca in Cehoslovacia, oficialii de la Kremlin au intocmit un plan de actiune impotriva lui Tito si Ceausescu. Planul KGB pentru Romania se numea „Dniestr” (Nistru)si impunea schimbarea liderului de la Bucureşti, adica viza rasturnarea lui Ceauşescu prin lovitura de palat/revoluţie si inlocuirea cu cu un lider fidel Moscovei. Ofiterii de informatii ai Bucurestiului au aflat incepand cu 1968 de plan si au actionat in consecinta. Au indentificat si izolat oamenii KGB-ului din sistem. Astfel, generalul Ion Serb, comandant al Armatei a 2-a romane, agent GRU, a fost prins cand transmitea sovieticilor planurile de dislocare a fortelor militare din Moldova, aplicatii militare şi tipurile de armament, altele decat cele din Tratatul de la Varsovia, procurate de Armata Romana. Tot in 1968 au „căzut“ alte doua cartiţe GRU, generalii Floca Arhip şi Vasile Petrut.
Doua unitati speciale de informatii si securitate au actionat impotriva agentilor Tratatului de la Varsovia pe teritoriul si in afara Romaniei: UM 0110, divizie secreta, aparte de restul DSS (Departamentul Securitatii Statului) si UM 0358, o divizie secreta a Armatei, formata din profesionisti cu adevarat patrioti. Atributiile lor erau contrainformatiile, adica supravegherea serviciilor de informatii din celelalte tari comuniste, in mod special KGB şi cu o atentie aparte pentru STASI (din RDG) şi pentru AVO (din RP Ungara).
Dupa, 1989, potrivit sefului unitatii anti-STASI, Ioan Rusan, „noi aveam toata schema de spionaj sovietica din Romania si le stiam retelele. Ei nu puteau supravietui cu retelele in Romania democratica, infiltrate in viata politica, in stat si noi sa stim cine sunt. Au gasit fisetele goale. Unele informatii se gasesc si in alta parte, ei insa nu au stiut daca le-am distrus sau le-am dus in alta parte. Asa am scapat. (…) Dosarele noastre contineau probe asupra legaturilor cu spionajul sovietic, asta era problema, nu numele spionilor romani, cat legaturile lor cu spionii sovietici, cu nume, functii, asta ii interesa cel mai mult. Rusii voiau sa ne termine”.
